Instrucțiunea `switch`

Instrucțiunea switch este utilă atunci când vrem să executăm acțiuni diferite în funcție de valoarea unei expresii.

De exemplu:

int optiune;
cin >> optiune;

switch (optiune) {
    case 1:
        cout << "Adaugare";
        break;

    case 2:
        cout << "Stergere";
        break;

    case 3:
        cout << "Afisare";
        break;

    default:
        cout << "Optiune invalida";
}

Cum funcționează?

switch verifică valoarea expresiei și caută un case corespunzător.

Pentru:

optiune = 2

avem:

case 1 → nu
case 2 → da
    ↓
afișează "Stergere"
    ↓
break

case indică o valoare posibilă:

case 2:

iar break încheie cazul respectiv.

Rolul lui `break`

Fără break, programul continuă și cu instrucțiunile din cazurile următoare.

De aceea, în mod obișnuit scriem:

case 1:
    cout << "Unu";
    break;

De reținut: break încheie cazul curent și iese din switch.

`default`

default este executat dacă niciun case nu corespunde valorii.

default:
    cout << "Valoare invalida";

Este asemănător cu ultimul else dintr-o structură if.

Exemplu complet

Se citesc două numere întregi a, b și un caracter op, care reprezintă operația dorită:

+ → adunare
- → scădere
* → înmulțire

Programul:

#include <iostream>
using namespace std;

int main() {
    int a, b;
    char op;

    cin >> a >> b >> op;

    switch (op) {
        case '+':
            cout << a + b;
            break;

        case '-':
            cout << a - b;
            break;

        case '*':
            cout << a * b;
            break;

        default:
            cout << "Operator invalid";
    }

    return 0;
}

Exemplu de input

8 3 *

Variabilele primesc:

a = 8
b = 3
op = '*'

switch caută cazul:

case '*':

și execută:

cout << a * b;

Output

`switch` vs. `if`

switch este potrivit când comparăm aceeași expresie cu mai multe valori exacte:

x este 1?
x este 2?
x este 3?

Pentru condiții precum:

x > 10
x % 2 == 0
x >= 10 && x <= 99

folosim if.

Pe scurt:

switch → cazuri bazate pe valori exacte
if     → condiții generale

Recapitulare

Structura de bază:

switch (expresie) {
    case valoare1:
        // instrucțiuni
        break;

    case valoare2:
        // instrucțiuni
        break;

    default:
        // dacă niciun caz nu corespunde
}

Reține:

switch  → verifică valoarea
case    → definește un caz
break   → încheie cazul
default → niciun caz nu s-a potrivit

Ideea esențială: switch alege ce să execute în funcție de valoarea unei expresii.

Instrucțiunea switch